amenințătoradjectiv
a-me-nin-ță-tor
Definiții
adjectiv
1Care amenință, care inspiră teamă sau frică prin aspectul sau comportamentul său.
„Cerul amenințător anunța o furtună puternică."
adjectiv
2Care exprimă o intenție de a face rău sau de a pedepsi pe cineva.
„Privirea lui amenințătoare m-a făcut să mă simt inconfortabil."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: amenințătoare (feminin singular), amenințători (masculin plural), amenințătoare (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
a avea un aer amenințător — a părea că vrea să facă rău sau să intimideze
nor amenințător — nor întunecat care prevestește furtună
Etimologie
Din verbul a amenința + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: amenințător, nu 'amenintator' sau 'amenințator'. Atenție la diacritice: ă și â.