alunecaverb
a-lu-ne-ca
Definiții
verb intranzitiv
1A se mișca sau a glisa pe o suprafață netedă, pierzând aderența, de obicei din cauza gheții, a umezelii sau a unei suprafețe lucioase.
„Am alunecat pe gheață și am căzut."
verb intranzitiv
2A se deplasa lin și continuu, fără efort, pe o suprafață sau printr-un mediu.
„Barca aluneca ușor pe apă."
verb intranzitiv
3Figurat: a decădea treptat din punct de vedere moral sau social, a pierde controlul asupra unei situații.
„A alunecat pe panta viciilor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Conjugare: eu alunec, tu aluneci, el alunecă, noi alunecăm, voi alunecați, ei alunecă. Participiul: alunecat. Gerunziul: alunecând.
Expresii și locuțiuni
a-i aluneca piciorul — a pierde echilibrul și a cădea
a aluneca pe panta (alunecoasă) — a decădea treptat, a se lăsa dus spre o situație rea
Etimologie
Din latină *allinicare, derivat din allinere (a unge, a freca pe deasupra).
Se scrie corect: Se scrie cu 'l' după 'a': aluneca, nu 'alunneca' sau 'aluneca' cu 'll'. Atenție la forma de persoana a III-a: el alunecă (cu ă).