afânaverb
a-fâ-na
Definiții
verb tranzitiv
1A face pământul sau alt material să devină moale, pufos, prin săpare sau amestecare.
„Grădinarul afânează pământul din jurul răsadurilor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -âna. Forme: afânez, afânezi, afânează, afânăm, afânați, afânează. Participiul: afânat.
Expresii și locuțiuni
a afâna pământul — a pregăti solul pentru plantare, făcându-l mai aerisit
Etimologie
Din slavă, probabil de la 'rychliti' sau din bulgară 'afân' (pufos).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'f', nu cu 'î' – afâna, nu afîna.