acoperitadjectiv
a-co-pe-rit
Definiții
adjectiv
1Care are deasupra un strat protector sau care este ascuns sub ceva.
„Masa era acoperită cu o față de masă curată."
adjectiv
2Care este protejat de intemperii, având un acoperiș sau un adăpost.
„Am găsit un loc acoperit unde să ne adăpostim de ploaie."
adjectiv
3Care este ascuns, mascat, neobservat.
„Avea un zâmbet acoperit de tristețe."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a acoperi'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi acoperit de glorie — a fi foarte apreciat, plin de succes
a avea urechile acoperite — a nu auzi bine, a fi distrat
Etimologie
Din verbul 'a acoperi', derivat din latină 'cooperire' (a acoperi complet).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'c', nu 'acoperit' cu 'a' după 'c' (greșit: 'acoperit' este corect, dar atenție la forma 'acoperit' vs 'acoperit' – nu există 'acoperit' cu 'â' după 'c').