descoperitverb (participiu)
des-co-pe-rit
Definiții
adjectiv
1Care a fost găsit, aflat sau scos la iveală; care nu mai este ascuns sau necunoscut.
„Comoara descoperită de arheologi era veche de sute de ani."
verb (participiu)
2Formă de participiu a verbului a descoperi, folosită pentru a forma timpurile compuse (perfect compus, viitor anterior etc.).
„Am descoperit un drum mai scurt spre școală."
Gramatică
Plural
descoperiți (pentru masculin), descoperite (pentru neutru/feminin)
Articulat
descoperitul (substantivat)
Participiu al verbului a descoperi (conjugarea a IV-a). La feminin: descoperită; la plural: descoperiți, descoperite.
Sinonime
găsitaflatdezvăluitscos la iveală
Expresii și locuțiuni
a fi descoperit — a fi fără acoperământ, a fi dezgolit sau a fi expus
Etimologie
Din latină discooperire, prin intermediul verbului a descoperi.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' după 'de', nu 'descuperit'. Atenție la diacritice: 'descoperit' cu 'e' și 'i'.