abțineverb
ab-ți-ne
Definiții
verb reflexiv
1a se stăpâni, a se reține de la a face ceva; a nu-și manifesta o pornire, o dorință.
„M-am abținut să râd în timpul orei."
verb tranzitiv
2a ține departe, a împiedica pe cineva să facă ceva (folosit rar, mai ales în construcții reflexive).
„Nu te abține de la a-ți spune părerea."
Gramatică
Verb de conjugarea a 3-a, reflexiv (a se abține). Participiul: abținut. Gerunziu: abținând. Imperativ: abține-te, abțineți-vă.
Antonime
cedada frâu liberse dezlănțui
Expresii și locuțiuni
a se abține de la vot — a nu vota, a rămâne neutru într-o decizie.
Etimologie
Din latină abstinere, prin intermediul franceză s'abstenir.
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' și 'ț': abține, nu 'abtine' sau 'abzine'.