abstrageverb
ab-stra-ge
Definiții
verb tranzitiv
1A separa mental o însușire sau o noțiune de obiectul concret la care se referă; a face o abstractizare.
„În matematică, trebuie să abstragem esențialul din probleme."
verb reflexiv
2A se izola de realitatea înconjurătoare, a se adânci în gânduri.
„El se abstrăgea adesea de la zgomotul străzii."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (abstrage, abstrag, abstrăgând). Participiul: abstract. Imperfect: abstrăgeam. Conjugare neregulată la prezent: eu abstrag, tu abstragi, el abstrage.
Expresii și locuțiuni
a abstrage (ceva) din context — a separa o idee sau o afirmație de situația în care a fost spusă
Etimologie
Din franceză abstraire, latină abstrahere (a trage din).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ab' la început, nu 'abs'. Atenție la forma de participiu: 'abstract', nu 'abstragut'.