Antichitatea greco-romană (secolele VIII-VII î.Hr. – 476 d.Hr.) reprezintă fundamentul civilizației europene, unind dezvoltările Greciei antice – democrația ateniană, filosofia clasică și arta – cu evoluția Romei antice de la republică la imperiu, inclusiv dreptul roman și răspândirea creștinismului. Moștenirea acestei perioade persistă în democrație, filozofie, drept și arte.
Perioada este caracterizată de dezvoltarea democrației ateniene, a filosofiei lui Socrate, Platon și Aristotel, a artei clasice (temple, sculpturi realiste) și a literaturii (epopeile homerice, tragediile lui Eschil, Sofocle, Euripide). Polisul, cetatea greacă, era centrul vieții politice și sociale.
Roma antică a evoluat dintr-o mică așezare pe Tibru (753 î.Hr., conform legendei) într-o republică și apoi imperiu.
Republica Romană a fost caracterizată de instituții precum Senatul, consuli și adunări populare, dar s-a confruntat cu conflicte sociale (luptele patricienilor cu plebeii) și războaie civile (de exemplu, între Caesar și Pompei).
Sub Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.), s-a instaurat Principatul, un sistem monarhic mascat republican. Pacem Romanum (Pax Romana) a asigurat secole de stabilitate, dezvoltare economică și răspândire a dreptului roman (Corpus Iuris Civilis).
Cultura romană a împrumutat mult din cea greacă, dar a adăugat contribuții originale în arhitectură (drumuri, apeducte, amfiteatre), inginerie și administrație.
Creștinismul, apărut în secolul I d.Hr., a fost persecutat inițial, dar a devenit religia oficială a Imperiului sub Teodosiu I (380 d.Hr.).
Declinul Imperial a fost cauzat de crize economice, invazii barbare (goți, vandali) și instabilitate politică, culminând cu căderea Romei în 476 d.Hr.
Vrei exerciții pe lecția asta + AI care te ajută pas cu pas?
Cont gratuit — 20 întrebări AI/zi, exerciții nelimitate.