zvonsubstantiv
zvon
Definiții
substantiv neutru
1Veste sau informație care circulă din gură în gură, fără a fi confirmată; zvonistică.
„S-a răspândit un zvon că școala se mută în altă clădire."
substantiv neutru
2Sunet sau zgomot confuz, adesea produs de o mulțime sau de o activitate îndepărtată.
„Din piață se auzea un zvon de voci și de pași grăbiți."
Gramatică
Pluralul este 'zvonuri', iar la genitiv-dativ singular articulat: 'zvonului'.
Sinonime
bârfăvorbăștire neconfirmatărumoare
Expresii și locuțiuni
a da zvon — a răspândi o veste, de obicei neconfirmată
zvon public — informație care circulă în rândul oamenilor, fără sursă oficială
Etimologie
Din slavă (veche) 'zvonъ', însemnând 'sunet, zgomot'.
Se scrie corect: Se scrie 'zvon', nu 'zvonn' sau 'svon'. Atenție la plural: 'zvonuri', nu 'zvonuri' cu 'ă'.