zvânturatic - definiție, sinonime, exemple

DEX › zvânturatic

zvânturaticsubstantiv

zvân-tu-ra-tic

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care umblă mereu din loc în loc, fără să se stabilească undeva; persoană nestatornică, aventurieră.

„Bunicul spunea că tânărul acela era un zvânturatic, mereu pe drumuri."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

zvânturatici

Articulat

zvânturaticul

Adjectiv substantivat; se folosește și ca adjectiv (ex: om zvânturatic).

hoinar pribeagrătăcitoraventuriernestatornic

a fi zvânturatic — a umbla mult, fără un scop fix, a nu sta locului

Din verbul a zvântura (a agita, a împrăștia) + sufixul -atic.

Se scrie corect: Se scrie cu â după zv, nu cu î: zvânturatic, nu zvînturatic.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.