zburătăciverb
zbu-ră-tă-ci
Definiții
verb tranzitiv
1A face să zboare, a arunca în aer, a împrăștia în zbor.
„Vântul a zburătăcit frunzele uscate prin curte."
verb reflexiv
2A se ridica în aer, a zbura (despre păsări sau obiecte ușoare).
„Păsările s-au zburătăcit speriate de zgomot."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu sufixul -ăci. Forme: eu zburătăcesc, tu zburătăcești, el zburătăcește. Participiul: zburătăcit.
Expresii și locuțiuni
a o zburătăci — a fugi repede, a o șterge
Etimologie
Derivat din 'zburăta' (a zbura) cu sufixul -ăci, probabil de origine expresivă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'z' și cu 'ă' înainte de 'ci': zburătăci, nu 'zburataci'.