zbânțuiverb
zbân-țui
Definiții
verb reflexiv
1a se juca, a se zbengui, a se manifesta cu veselie și zgomot, de obicei despre copii sau animale tinere
„Copiii se zbânțuiau prin curte, râzând și fugărindu-se."
verb reflexiv
2a se mișca neastâmpărat, a se agita fără scop precis
„Pisica se zbânțuia pe canapea, neputând sta locului."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv. Forme: eu mă zbânțui, tu te zbânțui, el/ea se zbânțuie, noi ne zbânțuim, voi vă zbânțuiți, ei/ele se zbânțuie. Participiu: zbânțuit.
Expresii și locuțiuni
a se zbânțui ca un mânz — a fi foarte vioi și plin de energie, a se manifesta exuberant
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de „zbengui” sau „zbârli”, cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu â după z: zbânțui, nu zbânțui (cu ă) și nu zbanțui. Atenție la diacritice: â și ț.