zăcător - definiție, sinonime, exemple

DEX › zăcător

zăcătorsubstantiv

ză-că-tor

Definiții

substantiv neutru

1Persoană care zace, care stă întinsă sau imobilă, de obicei din cauza bolii sau a oboselii.

„În spital, zăcătorii așteptau vizita medicului."

substantiv neutru

2Persoană care stă întinsă la soare sau la odihnă, fără a face nimic.

„Pe plajă, zăcătorii se bucurau de razele soarelui."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

zăcători

Articulat

zăcătorul

Se folosește rar, mai ales în limbajul literar. Poate fi folosit și ca adjectiv (ex: 'bolnav zăcător').

bolnavinvalidsuferind întins

Derivat din verbul 'a zăcea' + sufixul '-tor'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'z' și după 'c': zăcător, nu 'zacator'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.