voinic - definiție, sinonime, exemple

DEX › voinic

voinicsubstantiv

voi-nic

Definiții

substantiv masculin

1Bărbat tânăr, puternic și curajos; flăcău zdravăn.

„Voinicul a salvat copilul din râu."

adjectiv

2Care este sănătos, puternic, viguros.

„Un tânăr voinic a ridicat sacul de grâu."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

voinici

Articulat

voinicul

La plural: voinici; articulat hotărât: voinicul; adjectivul se acordă în gen, număr și caz.

flăcăutânăr viteazeroubărbat

fricos laș slab

a fi voinic — a fi puternic și curajos

Din slavă veche *voinŭ* (războinic), înrudit cu cuvântul 'voină'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'oi' la început, nu 'voinik' sau 'voinic' cu 'i' după 'c'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.