substantiv masculin
1Persoană care, în trecut, avea o funcție administrativă importantă în ținuturile românești, îndeplinind atribuții de judecată și de administrare a treburilor obștești.
„În sat, vornicul era cel care rezolva neînțelegerile dintre oameni."
substantiv masculin
2În unele zone, persoană care conducea nunta sau alte ceremonii tradiționale, având rol de organizator și de maestru de ceremonii.
„Vornicul a strigat nuntașii la masă și a ținut discursurile de rigoare."