judecătorsubstantiv
ju-de-că-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care are funcția de a judeca procese într-o instanță, aplicând legile.
„Judecătorul a dat o sentință corectă."
substantiv masculin
2Persoană care evaluează sau decide într-o competiție, concurs sau dispută.
„Judecătorul concursului de poezie a ales câștigătorul."
Gramatică
Se accentuează pe silaba 'că'. La feminin există forma 'judecătoare'.
Expresii și locuțiuni
a fi judecător în propria cauză — a fi părtinitor, a judeca o situație în care ești implicat direct
Etimologie
Din latină 'iudicator', prin intermediul slavonei sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c': judecător, nu 'judecator'.