vornicelsubstantiv
vor-ni-cel
Definiții
substantiv masculin
1Diminutiv al lui vornic; funcționar sau boier de rang mic în Țările Române, care îndeplinea sarcini administrative sau de judecată.
„Vorniceii satului adunau birurile pentru domnie."
substantiv masculin
2Persoană care conducea nunta sau alte ceremonii populare, având rol de organizator și de maestru de ceremonii.
„La nuntă, vorniceii au ținut discursuri și au îndrumat invitații."
Gramatică
Diminutiv de la 'vornic'; se folosește și cu sens afectiv sau ironic.
Expresii și locuțiuni
a fi vornicel la nuntă — a îndeplini rolul de organizator sau de conducător al ceremoniei de nuntă
Etimologie
Din slavonă sau română veche, derivat din 'vornic' (dregător), cu sufixul diminutival '-el'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c' la plural: vornicei, nu 'vorniceii' (forma articulată). Atenție la diacritice: vornicel, nu vornicel fără diacritice.