vornic - definiție, sinonime, exemple

DEX › vornic

vornicsubstantiv

vor-nic

Definiții

substantiv masculin

1Dregător în Țările Române, care avea atribuții administrative și judecătorești, îndeplinind și funcții de ceremonie la curtea domnească.

„Vornicul împărțea dreptatea în sat și strângea birurile pentru domnie."

substantiv masculin

2Persoană care conduce o nuntă tradițională, având rol de organizator și de maestru de ceremonii.

„La nuntă, vornicul a ținut un discurs frumos și a dansat cu mireasa."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

vornici

Articulat

vornicul

Se folosește și forma feminină 'vorniceasă' pentru soția vornicului sau pentru femeia care îndeplinește acest rol la nuntă.

dregătorboierstaroste (la nuntă)

vornic de nuntă — persoana care organizează și conduce ceremonialul nunții

Din slavă (veche) 'dvornik', însemnând 'paznic de curte' sau 'intendent'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'v' la început, nu cu 'w'. Atenție la terminația '-nic', nu '-nică' pentru masculin.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.