voluptatesubstantiv
vo-lup-ta-te
Definiții
substantiv feminin
1Plăcere intensă a simțurilor, desfătare trupească sau spirituală.
„Muzica clasică îi oferea o voluptate aparte."
substantiv feminin
2Senzație de plăcere maximă, încântare profundă.
„A citit poezia cu voluptate, savurând fiecare vers."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -e, cu pluralul în -ăți. Se folosește adesea în contexte literare sau poetice.
Antonime
dureresuferințăneplăceredezgust
Expresii și locuțiuni
cu voluptate — cu mare plăcere, cu desfătare
Etimologie
Din latină voluptas, voluptatis, prin intermediul francezului volupté.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'o' și cu 't' dublu? Nu, doar un singur 't': voluptate, nu 'volupttate'. Atenție la final: -ate, nu -atee.