vindecător - definiție, sinonime, exemple

DEX › vindecător

vindecătorsubstantiv

vin-de-că-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care vindecă, care tămăduiește boli sau suferințe; medic, tămăduitor.

„Bătrânul satului era cunoscut ca un vindecător priceput."

adjectiv

2Care vindecă, care aduce sănătate; tămăduitor.

„Apele minerale au proprietăți vindecătoare."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

vindecători

Articulat

vindecătorul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: leac vindecător, plante vindecătoare).

tămăduitor doctor mediclecuitor

a fi vindecător de boli — a avea capacitatea de a trata și vindeca afecțiuni

Din verbul a vindeca + sufixul -ător, format după modelul latin.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după c: vindecător, nu 'vindecator'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.