ventilsubstantiv
ven-til
Definiții
substantiv neutru
1Dispozitiv mecanic care reglează sau oprește trecerea unui fluid (gaz sau lichid) printr-o conductă sau un orificiu.
„Ventilul de la roată trebuie verificat înainte de drum."
substantiv neutru
2Piesă a unui mecanism care permite sau împiedică trecerea aerului sau a altor substanțe.
„Ventilul de la calorifer este deschis pentru a lăsa căldura să circule."
Gramatică
La plural: ventile. Articulat hotărât: ventilul. Se folosește frecvent în contexte tehnice.
Expresii și locuțiuni
a deschide ventilul — a permite scurgerea sau ieșirea unui fluid; figurat, a da frâu liber unei emoții sau tensiuni.
Etimologie
Din franceză 'ventile', care provine din latină 'ventilare' (a vântura, a aerisi).
Se scrie corect: Se scrie 'ventil', nu 'ventilă' (forma feminină este incorectă pentru acest sens). Atenție la plural: 'ventile', nu 'ventili'.