vanitosadjectiv
va-ni-tos
Definiții
adjectiv
1Care este preocupat excesiv de propria înfățișare, de calitățile sau realizările sale și caută să fie admirat de ceilalți; plin de vanitate.
„Era atât de vanitos încât se uita în oglindă de zece ori pe zi."
adjectiv
2Care denotă vanitate, care exprimă o părere exagerată despre sine.
„Un zâmbet vanitos i-a înflorit pe buze când a auzit laudele."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: vanitos, vanitoasă, vanitoși, vanitoase. Grad comparativ: mai vanitos, cel mai vanitos.
Expresii și locuțiuni
a fi vanitos ca un păun — a fi excesiv de mândru de sine, a se lăuda
Etimologie
Din franceză vaniteux, italiană vanitoso, latină vanitosus.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'n' și cu 'i' după 'v': vanitos. Nu confunda cu 'vanitos' (greșit) sau 'vanitos' (greșit).