vâltoaresubstantiv
vâl-toa-re
Definiții
substantiv feminin
1Apa care se învârtește în cerc, formând un vârtej, într-un râu sau într-un lac; locul unde apa este agitată și se rotește.
„Bărcile trebuie să evite vâltoarea din mijlocul râului."
substantiv feminin
2Figurat: situație sau eveniment care atrage și tulbură pe cineva, care îl copleșește.
„Tânărul a fost prins în vâltoarea evenimentelor istorice."
Gramatică
Se declină ca un substantiv feminin cu articol nehotărât 'o vâltoare' și hotărât 'vâltoarea'.
Expresii și locuțiuni
a fi în vâltoarea (a ceva) — a fi prins într-o situație agitată, în mijlocul unor evenimente intense
Etimologie
Din slavă (veche) 'vъlna' (val) sau din latină 'volutare' (a se învârti), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'v', nu cu 'î': 'vâltoare', nu 'vîltoare'. Atenție la forma articulată: 'vâltoarea'.