curentsubstantiv
cu-rent
Definiții
substantiv masculin
1Mișcare continuă a aerului, a apei sau a electricității într-o anumită direcție.
„Curentul de aer din cameră m-a făcut să închid fereastra."
substantiv masculin
2Energie electrică care circulă prin fire și alimentează aparatele.
„S-a întrerupt curentul în tot cartierul."
substantiv masculin
3Direcție sau tendință în artă, literatură, gândire etc.
„Curentul realist a dominat literatura secolului al XIX-lea."
Gramatică
La plural, pentru sensul de 'energie electrică' se folosește adesea forma 'curentul' (singular) sau 'curenți' pentru sensul fizic.
Sinonime
fluxcirculațietendințăcurs
Expresii și locuțiuni
a fi la curent — a fi informat despre ceva
a ține pe cineva la curent — a informa pe cineva în mod regulat
curent alternativ — curent electric care își schimbă direcția periodic
Etimologie
Din latină currens, currentis, participiul verbului currere (a alerga).
Se scrie corect: Se scrie 'curent' cu 'u' după 'c', nu 'curent' cu 'e' dublu. Atenție: 'curent' (substantiv) vs 'curent' (adjectiv, participiu al verbului a curge) – ambele se scriu la fel, dar au sensuri diferite.