vâjiverb
vâ-ji
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un sunet ascuțit și prelung, ca o vâjâială; a șuiera, a bâzâi (despre vânt, gloanțe, insecte etc.).
„Vântul vâjâia printre crengi."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a ști). Forme: eu vâjii, tu vâjii, el vâjâie / vâjește (rar), noi vâjim, voi vâjiți, ei vâjâie. Participiu: vâjit. Gerunziu: vâjind.
Expresii și locuțiuni
a-i vâji urechile — a auzi un țiuit în urechi, adesea din cauza oboselii sau a unei boli
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, de la „vâj” – sunetul produs.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: „vâji”, nu „vîji”. Atenție la diacritice: „vâjâie” cu â după j.