uzsubstantiv
uz
Definiții
substantiv neutru
1Folosire, întrebuințare a unui lucru, a unei mașini, a unui instrument etc.
„Această mașină are un uz intens."
substantiv neutru
2Obicei, practică tradițională, cutumă.
„În satul nostru, există un vechi uz de a sărbători primăvara."
Gramatică
În anumite contexte, poate apărea și cu sensul de 'uzură' (uzura unui obiect).
Sinonime
folosireîntrebuințareutilizareobiceicutumă
Expresii și locuțiuni
a fi în uz — a fi folosit în mod curent
a ieși din uz — a nu mai fi folosit, a deveni perimat
Etimologie
Din franceză usage, latină usus.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'z', nu 'uzz' sau 'us'.