ușăsubstantiv
u-șă
Definiții
substantiv feminin
1Piesă mobilă, de obicei din lemn sau metal, care se montează într-o deschizătură a unui perete și servește la închiderea sau deschiderea unei încăperi, a unui dulap etc.
„Am deschis ușa și am intrat în clasă."
substantiv feminin
2Deschizătură în perete, prin care se intră sau se iese dintr-o încăpere; intrare, poartă.
„Stătea în ușă și ne aștepta."
substantiv feminin
3Figurat: mijloc de a ajunge la ceva; cale, posibilitate.
„Educația este ușa spre succes."
Gramatică
Se declină: ușă, ușii, ușa, ușă, ușo, ușă; plural: uși, ușilor, ușile.
Sinonime
portițăintrarepoartădeschizătură
Expresii și locuțiuni
a-i bate cuiva la ușă — a veni la cineva cu o cerere sau o problemă
a închide ușa cuiva — a refuza să mai primești pe cineva
a fi cu ușa închisă — a nu primi vizitatori, a fi retras
Etimologie
Din latină ostium (prin intermediul formei *ustia), sau din slavă usta (gură, deschizătură).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' (ș), nu cu 's' simplu: 'ușă', nu 'usa'. Atenție la diacritice: 'ușă' are ă la final.