Definiții
substantiv masculin
1Element de construcție vertical, de obicei din cărămidă, beton sau lemn, care delimitează o încăpere sau susține acoperișul unei clădiri.
„Am agățat tabloul pe peretele din sufragerie."
substantiv masculin
2Suprafață laterală a unui obiect, a unui vas sau a unui recipient.
„Peretele vasului era foarte subțire."
substantiv masculin
3Figurat: obstacol sau barieră care împiedică comunicarea sau înțelegerea între oameni.
„Între ei s-a ridicat un perete de neînțelegere."
Expresii și locuțiuni
a se da cu capul de pereți — a regreta profund, a se dispera din cauza unei greșeli
a avea urechi în pereți — a fi ascultat în secret, a fi spionat