urecheasubstantiv
u-re-chea
Definiții
substantiv feminin
1Organul auzului la om și la animale, situat de o parte și de alta a capului.
„Mă doare urechea de la frig."
substantiv feminin
2Partea exterioară a acestui organ, pavilionul urechii.
„Și-a pus cercei în urechea stângă."
substantiv feminin
3Sens figurat: auzul, capacitatea de a percepe sunete.
„Are ureche muzicală foarte bună."
Gramatică
Articulat
urechea (forma articulată hotărât)
Forma nearticulată: ureche. La plural: urechi (articulat: urechile).
Expresii și locuțiuni
a-i suna cuiva urechile — Se spune când cineva este pomenit sau criticat de alții.
a avea ureche fină — A auzi foarte bine, a fi sensibil la sunete.
a trage de urechi — A certa pe cineva, a mustra.
Etimologie
Din latină populară *oricla, din latină auricula.
Se scrie corect: Se scrie 'urechea' cu 'e' după 'r', nu 'urechia'. Atenție la forma articulată: urechea (nu urechia).