urâciune - definiție, sinonime, exemple

DEX › urâciune

urâciunesubstantiv

u-râ-ciu-ne

Definiții

substantiv feminin

1Calitatea sau starea de a fi urât; lipsă de frumusețe, aspect respingător.

„Urâciunea clădirii vechi contrastează cu parcul înflorit din fața ei."

substantiv feminin

2Lucru sau ființă foarte urât(ă), care provoacă dezgust sau repulsie.

„În basme, urâciunea balaurului îi speria pe viteji."

substantiv feminin

3Faptă sau comportament moral condamnabil, josnic; urâțenie morală.

„Minciuna este o urâciune în ochii părinților mei."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

urâciuni

Articulat

urâciunea

Substantiv feminin, format cu sufixul -ciune. Pluralul este urâciuni. Articulat hotărât: urâciunea.

urâțeniedezgustmonstruozitatescârbăgroază

frumusețe frumos farmecatractivitate

a fi o urâciune — a fi foarte urât, respingător

Din latină *horriditio* sau derivat din adjectivul 'urât' cu sufixul '-ciune' (după modelul altor substantive abstracte).

Se scrie corect: Se scrie cu â după r: urâciune, nu 'urăciune' sau 'uriciune'. Atenție la diacritice: â și ă.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.