frumusețesubstantiv
fru-mu-se-țe
Definiții
substantiv feminin
1Însușirea a ceea ce este frumos; ansamblul trăsăturilor care produc o impresie plăcută ochiului sau minții.
„Frumusețea peisajului de la munte ne-a lăsat fără cuvinte."
substantiv feminin
2Persoană sau lucru care se remarcă prin aspect plăcut.
„Ea este o frumusețe rară în acest oraș."
Gramatică
Substantiv feminin, format cu sufixul -ețe. La plural, articulat: frumusețile.
Sinonime
frumossplendoarefarmecgingășieînfățișare plăcută
Antonime
urâțeniehidoșeniedezgust
Expresii și locuțiuni
frumusețea din interior — Calitățile morale ale unei persoane, nu aspectul fizic.
Etimologie
Din latină frumusetia, derivat din frumos.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'ț': frumusețe, nu 'frumusete' sau 'frumuseţe' cu 'ţ'.