uneltitorsubstantiv
u-nel-ti-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care pune la cale în secret un plan rău intenționat, care intrigă sau complotează împotriva cuiva.
„Uneltitorul a fost descoperit și pedepsit pentru planurile sale ascunse."
adjectiv
2Care uneltește, care este pornit să facă rău prin intrigi și comploturi.
„Atitudinea sa uneltitoare a stârnit neîncredere în rândul colegilor."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: femeie uneltitoare, oameni uneltitori).
Antonime
om cinstitom loialprieten sincer
Etimologie
Din verbul a unelti + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' la început, nu 'unel-ti-tor' – atenție la silabație: u-nel-ti-tor. Nu confunda cu 'uneltitor' (cu 'ă') – forma corectă este cu 'i' după 't'.