tutunsubstantiv
tu-tun
Definiții
substantiv neutru
1Plantă erbacee cu flori roz sau albe, ale cărei frunze uscate și fermentate se folosesc pentru fumat, mestecat sau prizat.
„Bunicul cultiva tutun în grădină."
substantiv neutru
2Frunzele uscate ale acestei plante, preparate pentru a fi fumate în țigări, pipe sau trabucuri.
„A cumpărat un pachet de tutun pentru pipă."
Gramatică
La plural, forma uzuală este 'tutunuri', dar se folosește și 'tutun' cu sens colectiv.
Expresii și locuțiuni
a se lăsa de tutun — a renunța la fumat
tutun de prizat — tutun măcinat fin, folosit prin inhalare nazală
Etimologie
Din turcă 'tütün', care provine din persană 'tutun'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't', nu 'tutun' cu 'â' sau 'î'. Atenție la forma articulată: 'tutunul'.