tabacsubstantiv
ta-bac
Definiții
substantiv neutru
1Plantă cultivată pentru frunzele ei, folosite la prepararea tutunului de fumat sau de mestecat.
„Bunicul cultiva tabac în grădină, dar acum preferă tutunul cumpărat."
substantiv neutru
2Frunze uscate și preparate ale acestei plante, folosite pentru fumat, mestecat sau prizat.
„În magazin se vindeau diferite sortimente de tabac."
Gramatică
Cuvântul este de origine turcă, folosit mai ales în limbajul popular sau regional; în limba standard se preferă 'tutun'.
Sinonime
tutuntutungiufrunze de tutun
Expresii și locuțiuni
a-și face tabacul — a-și pregăti tutunul de fumat, a-și rula o țigară
Etimologie
Din turcă 'tütün' sau 'tabak', prin intermediul grecescului sau slavonului; a intrat în română pe filieră balcanică.
Se scrie corect: Se scrie 'tabac', nu 'tabak' sau 'tabac' cu altă ortografie; este un cuvânt regional, în loc de 'tutun'.