turuiverb
tu-rui
Definiții
verb intranzitiv
1A vorbi mult și repede, fără întrerupere, de obicei despre lucruri neimportante; a sporovăi.
„Bunica turuie toată ziua cu vecinele la poartă."
verb intranzitiv
2A produce un zgomot sacadat și continuu, asemănător cu cel al unei mașini de cusut sau al unei mitraliere.
„Mașina de cusut turuie în liniștea dimineții."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a III-a singular: turuie / turuiește. Participiul: turuit. Gerunziul: turuind.
Expresii și locuțiuni
a-i turui gura — a vorbi neîncetat, fără să se oprească
Etimologie
Probabil de origine onomatopeică, imitând sunetul produs de vorbirea rapidă sau de un mecanism.
Se scrie corect: Se scrie turui, nu turu-i sau turuie (forma corectă la persoana a III-a este turuie, nu turuiește în toate contextele; verifică conjugarea).