țurcansubstantiv
țur-can
Definiții
substantiv masculin
1Băț sau par cu vârful ascuțit, folosit pentru a împunge sau a îndemna animalele (mai ales boii) la muncă.
„Ciobanul folosea țurcanul pentru a îndemna turma."
substantiv masculin
2Unealtă ascuțită din lemn sau metal, folosită în agricultură pentru a face găuri în pământ sau pentru a săpa.
„Cu țurcanul, țăranul făcea găuri pentru răsaduri."
Gramatică
Substantiv masculin, articulat hotărât: țurcanul; plural: țurcani. Este un cuvânt regional, întâlnit mai ales în Moldova și Bucovina.
Expresii și locuțiuni
a umbla cu țurcanul — a fi insistent sau a îndemna pe cineva să facă ceva, ca un cioban care îndeamnă animalele.
Etimologie
Probabil de origine slavă, comparabil cu bulgară 'църкан' (țârcan) sau sârbă 'cȑkan'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început și cu 'c' în interior, nu 'turcan' sau 'țurkan'.