bățsubstantiv
băț
Definiții
substantiv neutru
1Bucată lungă și subțire de lemn, de obicei dreaptă, folosită ca unealtă, armă sau suport.
„Băiatul s-a sprijinit într-un băț în timpul drumeției."
substantiv neutru
2Obiect subțire și lung, de diverse materiale, cu o anumită întrebuințare (de exemplu, băț de chibrit, băț de pescuit).
„A aprins focul cu un băț de chibrit."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'bețele'. Are forme de plural neregulate: 'bețe' (nu 'bățuri').
Sinonime
toiagnuiaprăjinăvergea
Expresii și locuțiuni
a-i pune cuiva bețe în roate — a împiedica pe cineva să-și atingă scopul, a crea obstacole
băț de măturat — unealtă de curățenie, mătură cu coadă lungă
Etimologie
Din slavă (veche) 'batъ' sau din bulgară 'bat', cu sensul de 'băț, toiag'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' și cu 'ț' la final: băț. Nu confunda cu 'băț' (cu 'â') – forma corectă este cu 'ă'.