tupeusubstantiv
tu-peu
Definiții
substantiv neutru
1Îndrăzneală exagerată, obrăznicie, nerușinare; curaj de a face sau spune ceva nepotrivit.
„A avut tupeu să-i ceară profesorului să-i mărească nota."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar.
Sinonime
obrăznicienerușinareîndrăznealăsăcâială
Expresii și locuțiuni
a avea tupeu — a fi foarte îndrăzneț, a nu se sfii
Etimologie
Din franceză toupet, care înseamnă 'smoc de păr' și, figurat, 'îndrăzneală'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p', nu 'tupeu' cu 'e' dublu; atenție la diftongul 'eu'.