țuicăsubstantiv
țui-că
Definiții
substantiv feminin
1băutură alcoolică tradițională românească, obținută prin distilarea fructelor fermentate, de obicei prune
„Bunicul a scos țuică din butoi pentru sărbători."
substantiv feminin
2cantitate de țuică servită sau consumată
„A băut o țuică înainte de masă."
Gramatică
Se folosește frecvent la singular; pluralul este rar. Articolul hotărât este 'țuica'.
Expresii și locuțiuni
a da cu țuica — a oferi țuică cuiva, de obicei ca semn de ospitalitate
țuică fiartă — țuică încălzită, uneori cu zahăr și condimente, consumată iarna
Etimologie
Din limba turcă 'çuyka' sau din slavă, cu influențe regionale; atestat în română din secolul al XVIII-lea.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' și 'u' după 'ț': țuică, nu 'tuică' sau 'țuică' cu 'î'.