trucsubstantiv
truc
Definiții
substantiv neutru
1Procedeu sau mijloc ingenios de a obține un efect, de a înșela sau de a rezolva o problemă într-un mod neașteptat.
„Magicianul a folosit un truc pentru a face să dispară porumbelul."
substantiv neutru
2Șiretlic, vicleșug sau metodă de a păcăli pe cineva.
„Nu te lăsa păcălit de trucurile lui de vânzător."
substantiv neutru
3În sport, o mișcare sau o tehnică specială folosită pentru a depăși adversarul sau pentru a obține un avantaj.
„Fotbalistul a demonstrat un truc spectaculos cu mingea."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'trucuri'. Articolul nehotărât: un truc. Se folosește frecvent cu verbul 'a face'.
Sinonime
șiretlicvicleșugprocedeusubterfugiumânuială
Expresii și locuțiuni
a-și cunoaște trucurile — a cunoaște metodele sau procedeele cuiva, adesea pentru a le contracara
truc de magie — iluzie sau procedeu folosit de magicieni pentru a crea efecte spectaculoase
Etimologie
Din franceză 'truc', care provine din provensala veche 'truc' (înșelătorie, vicleșug), de origine incertă.
Se scrie corect: Se scrie 'truc', nu 'truk' sau 'trûc'. Atenție la plural: 'trucuri', nu 'truc-uri'.