trimiteverb
tri-mi-te
Definiții
verb tranzitiv
1A face ca cineva sau ceva să ajungă într-un anumit loc, de obicei prin intermediul unei persoane sau al unui mijloc de transport.
„Am trimis o scrisoare bunicii."
verb tranzitiv
2A expedia un mesaj, un pachet sau o informație prin poștă, internet etc.
„Îți trimit un mesaj pe telefon."
verb reflexiv
3A se îndrepta spre cineva sau ceva, a se adresa cuiva (în expresii ca 'a se trimite după cineva').
„S-a trimis după ajutor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu trimit, tu trimiți, el/ea trimite, noi trimitem, voi trimiteți, ei/ele trimit. Participiu: trimis. Gerunziu: trimițând.
Expresii și locuțiuni
a trimite la plimbare — a alunga pe cineva, a nu mai vrea să audă de cineva
a trimite cuiva vorba — a transmite un mesaj prin intermediul altcuiva
Etimologie
Din latină *transmittere*, prin intermediul limbii italiene 'trasmettere' sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie corect 'trimite' cu 'i' după 't', nu 'trimete' (greșeală frecventă).