trântorisubstantiv
trân-to-ri
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care trăiește fără să muncească, profitând de munca altora; leneș, parazit.
„Nu mai fi un trântor și ajută la treburile casei!"
substantiv masculin
2Masculul albinei, care nu culege nectar și are rol doar în împerechere.
„Trântorii sunt alungați din stup toamna."
Gramatică
Singular: trântor. La plural, forma articulată este 'trântorii'.
Expresii și locuțiuni
a trânti (pe cineva) — a doborî la pământ, a arunca cu forță
Etimologie
Din slavă (trątorŭ) sau din latină populară, legat de sensul de 'leneș'.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: 'trântori', nu 'trîntori'. Atenție la diacritice!