transcendeverb
trans-cen-de
Definiții
verb tranzitiv
1A depăși limitele sau granițele unei realități, a se ridica deasupra a ceva.
„Arta transcende timpul și spațiul."
verb tranzitiv
2A fi superior sau a întrece un anumit nivel, a depăși o anumită experiență.
„Dragostea maternă transcende orice obstacol."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, forma de persoana a III-a singular. Infinitiv: a transcende. Participiu: transcendent.
Expresii și locuțiuni
a transcende realitatea — a depăși limitele obișnuite ale percepției sau experienței
Etimologie
Din franceză 'transcender', latină 'transcendere' (a trece peste).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' după 'n', nu 'transende'.