trâmbițaverb
trâm-bi-ța
Definiții
verb tranzitiv
1a vesti ceva cu trâmbița, a anunța cu sunete de trâmbiță
„Trâmbițașul trâmbița începutul sărbătorii."
verb tranzitiv
2a face cunoscut cu mult zgomot, a răspândi o veste în mod exagerat
„Toată lumea trâmbița succesul echipei."
Gramatică
Conjugare: a trâmbița, trâmbițez, trâmbițează, trâmbițând. Participiu: trâmbițat.
Expresii și locuțiuni
a trâmbița în vânt — a vorbi degeaba, fără efect
Etimologie
Din slavă trąbiti sau din trâmbiță (substantiv).
Se scrie corect: Se scrie cu â (trâmbița), nu cu î. Atenție la diacritice: trâmbița, nu trîmbița.