Definiții
adjectiv
1Care dă energie, vigoare, care întărește organismul; stimulant.
„Ceaiul de mentă are un efect tonic asupra digestiei."
adjectiv
2Referitor la ton, la tonalitate; care dă tonul (în muzică).
„Accentul tonic cade pe prima silabă în acest cuvânt."
substantiv neutru
3Substanță sau medicament care întărește organismul; băutură răcoritoare cu gust amar, preparată cu chinină.
„Medicul i-a recomandat un tonic pentru a-și reveni după boală."
Gramatică
Gen
masculin/neutru (adjectiv) sau neutru (substantiv)
Plural
tonici (adjectiv), tonice (substantiv)
Articulat
tonicul (substantiv)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. La feminin: tonică, tonice. Ca substantiv, are pluralul tonice.
Etimologie
Din franceză tonique, latină tonicus, greacă tonikos (de la tonos – tensiune, ton).