întăritor - definiție, sinonime, exemple

DEX › întăritor

întăritorsubstantiv

în-tă-ri-tor

Definiții

substantiv neutru

1Substanță sau material care se adaugă unui amestec pentru a-i crește rezistența sau rigiditatea.

„Pentru a face betonul mai rezistent, s-a adăugat un întăritor special."

substantiv neutru

2Persoană sau lucru care întărește, care face ceva mai solid sau mai ferm.

„Această veste a fost un întăritor al speranței noastre."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

întăritoare

Articulat

întăritorul

Substantiv derivat de la verbul 'a întări' cu sufixul '-tor'. Se folosește frecvent în domeniul construcțiilor și al chimiei.

consolidantstabilizator armăturăsuport

slăbitordestabilizator

Din verbul 'a întări' (derivat din latină 'intenerare' sau din slavă) + sufixul '-tor'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n', nu 'intaritor' sau 'întăretor'. Atenție la diacritice: î, ă.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.