Definiții
adjectiv
1Care a fost ascuțit sau șlefuit prin frecare, devenind neascuțit sau neted (despre obiecte tăioase).
„Cuțitul este tocit, nu mai taie bine."
adjectiv
2Despre o persoană: care a învățat mecanic, fără să înțeleagă, prin repetare excesivă.
„Era un elev tocit, dar nu știa să explice nimic."
substantiv masculin
3Persoană care învață mecanic, fără să înțeleagă, sau care este plictisitoare prin repetiție.
„La ora de istorie, tocitul din bancă a răspuns pe de rost."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a toci'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. La feminin: tocită, plural: tociti (masc.), tocite (fem.).
Etimologie
Din verbul 'a toci', de origine slavă (toci, a ascuți), cu sensul de bază 'a freca, a ascuți'.