ascuțitadjectiv
as-cu-țit
Definiții
adjectiv
1Care are tăiș sau vârf fin, capabil să taie sau să înțepe ușor.
„Cuțitul ascuțit taie pâinea fără efort."
adjectiv
2Despre sunete: pătrunzător, strident, care se aude clar și intens.
„A auzit un țipăt ascuțit dinspre pădure."
adjectiv
3Despre minte sau simțuri: ager, pătrunzător, care înțelege repede.
„Are o minte ascuțită și rezolvă problemele rapid."
Gramatică
Adjectiv cu forme flexionare: ascuțit, ascuțită, ascuțiți, ascuțite. Participiu trecut de la verbul 'a ascuți'.
Expresii și locuțiuni
a avea urechi ascuțite — a auzi foarte bine, a fi atent la sunete
a avea limbă ascuțită — a vorbi sarcastic, a răspunde tăios
Etimologie
Din latină *acutitus, de la acutus (ascuțit, ascuțit).
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc', nu 'șc': ascuțit, nu așcuțit. Atenție la diacritice: â, ș, ț.