tobăsubstantiv
to-bă
Definiții
substantiv feminin
1Instrument muzical de percuție, format dintr-un cilindru acoperit la capete cu piele întinsă, care se bate cu bețe sau cu mâinile.
„Toba bate în ritmul marșului."
substantiv feminin
2Rezervor cilindric de metal care face parte din sistemul de frânare al unui vehicul (frână cu tobă).
„Mecanicul a înlocuit toba de la roata din față."
substantiv feminin
3Denumire populară pentru burta umflată (în expresii).
„După sărbători, avea o tobă de nedescris."
Gramatică
Substantiv feminin, cu pluralul 'tobe'. Articolul hotărât singular: 'toba'. Se folosește și ca element în compuse: 'tobă de eșapament'.
Expresii și locuțiuni
a fi tobă de carte — a fi foarte învățat, a ști foarte multe
a umbla cu toba — a vesti ceva în gura mare, a face reclamă excesivă
tobă de eșapament — parte a sistemului de evacuare a gazelor de la un motor
Etimologie
Din slavă (veche) 'tobyla' sau din turcă 'davul', prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' și cu 'ă' la final: 'tobă', nu 'toba' (forma articulată) sau 'tobă' cu 'â'.