ținut - definiție, sinonime, exemple

DEX › ținut

ținutsubstantiv

ți-nut

Definiții

substantiv neutru

1Regiune geografică cu caracteristici proprii (relief, climă, vegetație etc.); teritoriu, meleag.

„Am vizitat un ținut muntos și pitoresc."

substantiv neutru

2Învechit: provincie sau țară sub stăpânirea unui domnitor.

„Domnitorul conducea cu dreptate ținutul său."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

ținuturi

Articulat

ținutul

Este și forma de participiu a verbului 'a ține' (ex: 'am ținut'), dar ca substantiv are pluralul 'ținuturi'.

regiuneteritoriumeleagprovincieplai

ținutul natal — locul de naștere, patria mică

Din latină 'tenutus' (participiu trecut al lui 'tenere' – a ține), cu sensul de 'pământ ținut sub stăpânire'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început și cu un singur 'n' în interior: ținut, nu 'ținut' cu 'nn'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.